reîntrema

română

Etimologie

Din re- + a (se) întrema.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.tre'ma/

Verb

Conjugarea verbului (se) reîntrema
Infinitiv	a (se) reîntrema
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) reîntremez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reîntremeze
Participiu	reîntremat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși.

Cuvinte derivate

• reîntremare
• reîntremat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online