română

Etimologie

Din re- + a întrupa.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.tru'pa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reîntrupa
Infinitiv a (se) reîntrupa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) reîntrupez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reîntrupeze
Participiu reîntrupat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (adesea fig.) a da sau a lua din nou formă concretă.


Traduceri

Anagrame

Referințe