reșută

română

Etimologie

Din franceză rechute.

Pronunție

• AFI: /re'ʃu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului reșută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reșută	reșute
Articulat	reșuta	reșutele
Genitiv-Dativ	reșutei	reșutelor
Vocativ	reșută	reșutelor

1. (med.) reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței; recidivă, recădere.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• estuar
• auster
• retușa
• sature
• sărute

Referințe

• DEX '98 via DEX online