română

Etimologie

Din re- + a boteza (după franceză rebaptiser).

Pronunție

  • AFI: /re.bo.te'za/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reboteza
Infinitiv a (se) reboteza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) rebotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reboteze
Participiu rebotezat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) boteza încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe