rebut

română

Etimologie

Din franceză rebut.

Pronunție

• AFI: /re'but/

Substantiv

Declinarea substantivului rebut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rebut	rebuturi
Articulat	rebutul	rebuturile
Genitiv-Dativ	rebutului	rebuturilor
Vocativ	'	'

1. produs care nu corespunde cerințelor prevăzute de standard și nu poate fi utilizat în conformitate cu destinația lui.

Traduceri

Traduceri