receptacul
Etimologie
Din franceză réceptacle.
Pronunție
- AFI: /re.ʧep'ta.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului receptacul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | receptacul | receptacule |
| Articulat | receptaculul | receptaculele |
| Genitiv-Dativ | receptaculului | receptaculelor |
| Vocativ | ' | ' |
- partea de sus, dilatată, a pedunculului, de care se prind organele unei flori.
Traduceri
Traduceri