reciprocitate

română

Etimologie

Din franceză réciprocité < latină reciprocitas, reciprocitatis.

Pronunție

• AFI: /re.ʧi.pro.ʧi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului reciprocitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reciprocitate	reciprocități
Articulat	reciprocitatea	reciprocitățile
Genitiv-Dativ	reciprocității	reciprocităților
Vocativ	reciprocitate	reciprocităților

1. însușirea de a fi reciproc.
2. asigurare făcută de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l asigură la rândul său.
3. (mat.) relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte.
4. (fiz.) proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online