Etimologie

Din franceză récitatif.

Pronunție

  • AFI: /re.ʧi.ta'tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
recitativ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recitativ recitative
Articulat recitativul recitativele
Genitiv-Dativ recitativului recitativelor
Vocativ ' '
  1. melodie sau fragment dintr-o bucată muzicală interpretată în formă de declamație, care comentează acțiunea dintr-o operă și face legătura dintre arii.


Traduceri