recompunere
română
Etimologie
Din recompune.
Pronunție
- AFI: /re.kom'pu.ne.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului recompunere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recompunere | recompuneri |
| Articulat | recompunerea | recompunerile |
| Genitiv-Dativ | recompunerii | recompunerilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a recompune și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri