recompunere

română

Etimologie

Din recompune.

Pronunție

• AFI: /re.kom'pu.ne.re/

Substantiv

Declinarea substantivului recompunere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recompunere	recompuneri
Articulat	recompunerea	recompunerile
Genitiv-Dativ	recompunerii	recompunerilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a recompune și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri