reconcilia

română

Etimologie

Din franceză reconcilier.

Pronunție

• AFI: /re.kon.tʃi.liˈa/

Verb

Conjugarea verbului (se) reconcilia
Infinitiv	a (se) reconcilia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) reconciliez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reconcilieze
Participiu	reconciliat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl. recipr.) a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord.

Sinonime

• împăca

Cuvinte derivate

• reconciliabil
• reconciliant
• reconciliat
• reconciliator
• reconciliere

Cuvinte apropiate

• concilia

Traduceri

a se concilia din nou

cehă: usmířit (čeština) (se) engleză: reconcile (English) esperanto: repacigi (Esperanto) estoniană: lepitama (eesti) finlandeză: sovitella (suomi) franceză: réconcilier (français) germană: wiederversöhnen (Deutsch) greacă: συμφιλιώνω (Ελληνικά) (symfilióno) italiană: riconciliare (italiano)

maghiară: kibékít (magyar) neerlandeză: reconcilieren (Nederlands), verzoenen (Nederlands) poloneză: pogodzić (polski) portugheză: reconciliar (português) rusă: мирить (русский) (mirit') spaniolă: reconciliar (español) suedeză: försona (svenska), förlika (svenska) turcă: barıştırmak (Türkçe), aralarını bulmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online