Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
record

română

Etimologie

Din franceză record.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
record
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ record recorduri
Articulat recordul recordurile
Genitiv-Dativ recordului recordurilor
Vocativ recordule recordurilor
  1. rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; (p.gener.) realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva)
  • A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în..


Traduceri

Referințe