Etimologie

Din franceză recruter, germană rekrutieren.

Pronunție

  • AFI: /re.kruˈta/


Verb


Conjugarea verbului
recruta
Infinitiv a recruta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recrutez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recruteze
Participiu recrutat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (mil.) a lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmeazăfie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar.
  2. (v.intranz.) a se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei.
  3. (v.tranz.) (fig.) a angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe