română

Etimologie

Din verbul a rectifica.

Pronunție

  • AFI: /rek.ti.fiˈkat/


Substantiv


Declinarea substantivului
rectificat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rectificat rectificate
Articulat rectificatul rectificatele
Genitiv-Dativ rectificatului rectificatelor
Vocativ rectificatule rectificatelor
  1. faptul de a rectifica; rectificare.

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
rectificat
Singular Plural
Masculin rectificat rectificați
Feminin rectificată rectificate
Neutru rectificat rectificate
  1. care a fost corectat.
  2. care a fost supus operației de rectificare.


Traduceri

Etimologie

Din rectifica.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru rectifica.

Anagrame

Referințe