recunoaștere
Etimologie
Derivat regresiv din a recunoaște.
Pronunție
- AFI: /re.ku'no̯aʃ.te.re/
Substantiv
Declinarea substantivului recunoaștere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | recunoaștere | recunoașteri |
Articulat | recunoașterea | recunoașterile |
Genitiv-Dativ | recunoașterii | recunoașterilor |
Vocativ | ' | ' |
- actul de a recunoaște, de a regăsi în memorie ceva sau pe cineva care a existat în experiența anterioară a celui ce constată recunoașterea.
- (mil.) o documentare făcută în teren pentru a cunoaște situația exactă din punct de vedere militar.
- o informare, examinare sau documentare a unei regiuni anumite, de obicei urmată de un studiu amănunțit al acesteia.
- (geol.) o examinare din punct de vedere geologic și/sau petrografic a unei anumite regiuni.
Traduceri
Traduceri