recunoscător

română

Etimologie

Din a recunoaște + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /re.ku.nos.kə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului recunoscător
	Singular	Plural
Masculin	recunoscător	recunoscători
Feminin	recunoscătoare	recunoscătoare
Neutru	recunoscător	recunoscătoare

1. care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință.

Cuvinte derivate

• nerecunoscător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online