recurba

română

Etimologie

Din franceză recourber.

Pronunție

• AFI: /re.kur'ba/

Verb

Conjugarea verbului recurba
Infinitiv	a recurba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recurbez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recurbeze
Participiu	recurbat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a curba, a îndoi din nou.

Cuvinte derivate

• recurbare
• recurbat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curbare

Referințe

• DEX '98 via DEX online