recuzitor

română

Etimologie

Din germană Requisiteur.

Pronunție

• AFI: /re.ku.zi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului recuzitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recuzitor	recuzitori
Articulat	recuzitorul	recuzitorii
Genitiv-Dativ	recuzitorului	recuzitorilor
Vocativ	recuzitorule	recuzitorilor

1. persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic.

Cuvinte derivate

• recuzitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online