Etimologie

Din franceză réformisme.

Pronunție

  • AFI: /re.for'mism/


Substantiv


Declinarea substantivului
reformism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reformism '
Articulat reformismul '
Genitiv-Dativ reformismului '
Vocativ ' '
  1. curent politic care preconizează progresul în societate prin reforme.
  2. atitudine reformatoare.


Traduceri