refugiu

română

Din franceză réfuge.

Declinarea substantivului refugiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	refugiu	refugii
Articulat	refugiul	refugiile
Genitiv-Dativ	refugiului	refugiilor
Vocativ	'	'

loc unde se refugiază o persoană; azil.
perioadă de timp petrecută ca refugiat.
loc amenajat special pentru a ușura traversarea străzii de către pietoni sau urcarea în vehiculele de transport în comun.