regrupa

română

Etimologie

Din franceză regrouper.

Pronunție

• AFI: /re.gru'pa/

Verb

Conjugarea verbului (se) regrupa
Infinitiv	a (se) regrupa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) regrupez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) regrupeze
Participiu	regrupat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) grupa din nou.

Cuvinte derivate

• regrupare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online