rejet

română

Etimologie

Din franceză rejet.

Pronunție

• AFI: /re'ʒet/

Substantiv

Declinarea substantivului rejet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rejet	rejeturi
Articulat	rejetul	rejeturile
Genitiv-Dativ	rejetului	rejeturilor
Vocativ	rejetule	rejeturilor

1. (livr.) respingere.
2. (geol.) denivelare produsă de o falie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online