remige

română

Etimologie

Din franceză rémige.

Pronunție

• AFI: /re'mi.ʤe/

Substantiv

Declinarea substantivului remige
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	remige	remige
Articulat	remigea	remigele
Genitiv-Dativ	remigei	remigelor
Vocativ	'	'

1. fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servește la baterea aerului în timpul zborului.

Traduceri

Traduceri