remontă
Vezi și : remonta |
Etimologie
Din franceză remonte. Confer germană Remonte.
Pronunție
- AFI: /re'mon.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului remontă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | remontă | remonte |
Articulat | remonta | remontele |
Genitiv-Dativ | remontei | remontelor |
Vocativ | ' | ' |
- cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată.
- serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse