remuu

română

Variante

• remu

Etimologie

Din franceză remous.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului remuu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	remuu	remuuri
Articulat	remuul	remuurile
Genitiv-Dativ	remuului	remuurilor
Vocativ	remuule	remuurilor

1. (mar.) contracurent în lungul malurilor unui curs de apă.

Cuvinte compuse

• remuu de aer

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online