renume

română

Etimologie

Din franceză renom.

Pronunție

• AFI: /re'nu.me/

Substantiv

Declinarea substantivului renume
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	renume	renume
Articulat	renumele	renumele
Genitiv-Dativ	renumelui	renumelor
Vocativ	'	'

1. apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; slavă; faimă; reputație; populari-tate.

Traduceri

Traduceri