repertoar
Etimologie
Din franceză répertoire.
Pronunție
- AFI: /re.per'to̯ar/
Substantiv
Declinarea substantivului repertoar | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | repertoar | repertoare |
Articulat | repertoarul | repertoarele |
Genitiv-Dativ | repertoarului | repertoarelor |
Vocativ | ' | ' |
- registru în care se înscriu, într-o anumită ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea.
- totalitate a operelor de artă (piese, compoziții muzicale etc.) incluse în programul unui colectiv artistic.
- ansamblu de roluri sau de bucăți muzicale realizate de un interpret.
Traduceri
Traduceri