reproș

română

Etimologie

Din franceză reproche.

Pronunție

• AFI: /re'proʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului reproș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reproș	reproșuri
Articulat	reproșul	reproșurile
Genitiv-Dativ	reproșului	reproșurilor
Vocativ	reproșule	reproșurilor

1. imputare, dojană; mustrare, învinuire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online