repudiere
română
Etimologie
Din a repudia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului repudiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | repudiere | repudieri |
| Articulat | repudierea | repudierile |
| Genitiv-Dativ | repudierii | repudierilor |
| Vocativ | repudiere | repudierilor |
- acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online