română

Etimologie

Din re- + tăbăcire.

Pronunție

  • AFI: /re.tə.bə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
retăbăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ retăbăcire retăbăciri
Articulat retăbăcirea retăbăcirile
Genitiv-Dativ retăbăcirii retăbăcirilor
Vocativ retăbăcire retăbăcirilor
  1. operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre.


Traduceri

Referințe