română

Etimologie

Din re- + a trage (după franceză retirer).

Pronunție

  • AFI: /reˈtra.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
retrage
Infinitiv a retrage
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
retrag
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să retragă
Participiu retras
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a trage înapoi.
  2. (v.tranz.) a scoate, a lua înapoi un lucru.
  3. (v.refl.) a ieși voluntar dintr-o instituție, dintr-o funcție etc.; a renunța la...
  4. (v.refl.) a merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta.
  5. (v.refl.) a da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere.
  6. (v.refl.) a se da deoparte.
  7. (v.refl.) a părăsi un loc, o încăpere.
  8. (v.refl.) a se izola.
  9. (v.tranz.) (fig.) a retracta.
  10. (v.refl.) (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din retrage.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru retrage.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru retrage.

Anagrame

Referințe