retuș
română
Etimologie
Din franceză retouche.
Pronunție
- AFI: /re'tuʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului retuș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | retuș | retușuri |
| Articulat | retușul | retușurile |
| Genitiv-Dativ | retușului | retușurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- rectificare făcută (la o fotografie, la un tablou etc.) după terminarea procesului principal; corectare.
Traduceri
Traduceri