retuș

română

Etimologie

Din franceză retouche.

Pronunție

• AFI: /re'tuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului retuș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	retuș	retușuri
Articulat	retușul	retușurile
Genitiv-Dativ	retușului	retușurilor
Vocativ	'	'

1. rectificare făcută (la o fotografie, la un tablou etc.) după terminarea procesului principal; corectare.

Traduceri

Traduceri