revendication

franceză

(français)

Etimologie

Din latină reī vindicātiō, compus din rēs („chestiune”) + vindicātiō („justificare, disculpare”).

Pronunție

• AFI: /ʁə.vɑ̃.di.ka.sjɔ̃/
•  Audio^fișier

Substantiv

revendication f., revendications pl.

1. (jur.) revendicație, revendicare

   Revendication d'un terrain.

Cuvinte apropiate

• revendicateur
• revendiquer

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire