română

Etimologie

Din franceză résisteu.

Pronunție

  • AFI: /re'zis.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
rezistor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rezistor rezistori
Articulat rezistorul rezistorii
Genitiv-Dativ rezistorului rezistorilor
Vocativ ' '
  1. element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în electrotehnică; rezistență.


Traduceri