ridiculiza
română
Etimologie
Din franceză ridiculiser.
Pronunție
- AFI: /ri.di.ku.li'za/
Verb
| Conjugarea verbului ridiculiza | |
| Infinitiv | a ridiculiza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ridiculizez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ridiculizeze |
| Participiu | ridiculizat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online