rigletă

română

Etimologie

Din franceză réglette.

Pronunție

• AFI: /ri'gle.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului rigletă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rigletă	riglete
Articulat	rigleta	rigletele
Genitiv-Dativ	rigletei	rigletelor
Vocativ	'	'

1. riglă groasă și lungă, folosită la măsurări topografice.
2. riglă mobilă instalată pe o riglă de calcul.

Traduceri

Traduceri