risipă

română

Etimologie

Din a risipi (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /ri'si.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului risipă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	risipă	risipe
Articulat	risipa	risipele
Genitiv-Dativ	risipei	risipelor
Vocativ	risipă	risipelor

1. folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire.
2. (fig.) belșug, prisos, abundență.
3. (înv. și pop.) sfărârmare, distrugere; surpare, prăbușire.
4. împrăștiere, răspândire; risipire.

Locuțiuni

• (loc.adj.) În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină.
• (loc.adj. și adv.) În risipă = în debandadă, în dezordine.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asprii
• aspiri

Referințe

• DEX '98 via DEX online