risipă
română
Etimologie
Din a risipi (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /ri'si.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului risipă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | risipă | risipe |
| Articulat | risipa | risipele |
| Genitiv-Dativ | risipei | risipelor |
| Vocativ | risipă | risipelor |
- folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire.
- (fig.) belșug, prisos, abundență.
- (înv. și pop.) sfărârmare, distrugere; surpare, prăbușire.
- împrăștiere, răspândire; risipire.
Locuțiuni
- (loc.adj.) În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină.
- (loc.adj. și adv.) În risipă = în debandadă, în dezordine.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online