ronțăială

română

Etimologie

Din a ronțăi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ron.ʦəˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului ronțăială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ronțăială	ronțăieli
Articulat	ronțăiala	ronțăielile
Genitiv-Dativ	ronțăielii	ronțăielilor
Vocativ	ronțăială	ronțăielilor

1. faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online