rostuitor

română

Etimologie

Din a rostui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ros.tu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului rostuitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rostuitor	rostuitoare
Articulat	rostuitorul	rostuitoarele
Genitiv-Dativ	rostuitorului	rostuitoarelor
Vocativ	rostuitorule	rostuitoarelor

1. unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online