rubato

română

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

• AFI: /ru'ba.to/

Substantiv

Declinarea substantivului rubato
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rubato	invariabil
Articulat	rubatoul	invariabil
Genitiv-Dativ	rubatoului	invariabil
Vocativ	'	'

1. executare liberă din punct de vedere ritmic (potrivit înțelesului cuvintelor din text), în scopul obținerii unei mai mari expresivități.

Traduceri

pasaj astfel executat

catalană: rubato (català) m. coreeană: 루바토 (한국어) daneză: rubato (dansk) ebraică: רובטו (עברית) engleză: rubato (English) esperanto: rubato (Esperanto) estoniană: rubato (eesti) franceză: rubato (français) m. germană: Rubato (Deutsch) indoneziană: rubato (Bahasa Indonesia)

italiană: rubato (italiano) m. japoneză: テンポ・ルバート (日本語) neerlandeză: rubato (Nederlands) norvegiană: rubato (norsk) poloneză: rubato (polski) portugheză: rubato (português) rusă: рубато (русский) (rubato) spaniolă: rubato (español) m. suedeză: rubato (svenska)

Adverb

1. în modul de executare descris mai sus.

Traduceri

cu mare libertate ritmică

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rubato m., invariabil

1. rubato

Sinonime

• tempo rubato

---

daneză

(dansk)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului rubato
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	rubato	-	invariabil	invariabil
Genitiv	-	-	invariabil	invariabil

1. rubato

---

engleză

(English)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

• AFI: /ruˈbɑtoʊ/

Substantiv

rubato, pl. rubatos

1. rubato

---

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rubato

1. rubato

---

estoniană

(eesti)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rubato

1. rubato

---

franceză

(français)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

• AFI: /ʁu.ba.to/

Substantiv

rubato m., rubatos pl.

1. rubato

   Les musiciens romantiques abusent du rubato.

---

indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rubato

1. rubato

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul rubare.

Pronunție

• AFI: /ru'bato/

Adjectiv

Declinarea adjectivului rubato
	Singular	Plural
Masculin	rubato	rubati
Feminin	rubata	rubate

1. furat

Cuvinte apropiate

• ruba
• rubamento
• rubare

Etimologie

Din tempo rubato.

Substantiv

rubato m., invariabil

1. rubato

Sinonime

• tempo rubato

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivate regresiv din rubare.

Verb

1. forma de participiu perfect pentru rubare.

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rubato

1. rubato

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului rubato
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	rubato	-	invariabil	invariabil
Genitiv	-	-	invariabil	invariabil

1. rubato

---

poloneză

(polski)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rubato

1. rubato

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

• AFI: /ʁu'βatu/

Substantiv

rubato m., invariabil

1. rubato

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

• AFI: /ru'βato/

Substantiv

rubato m., invariabil

1. rubato

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din italiană rubato.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului rubato
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	rubato	rubaton	invariabil	invariabil
Genitiv	rubatos	rubatons	invariabil	invariabil

1. rubato