ruga
![]() |
Etimologie
Din latină rogare.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului (se) ruga | |
Infinitiv | a (se) ruga |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) rog |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) roage |
Participiu | rugat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o 3favoare etc.
- L-a rugat să-i facă un serviciu.
- a pofti, a invita.
- Îl roagă să intre.
- (v.refl.) (în practicile religioase) a face o rugăciune, a invoca divinitatea.
- Toată ziua se roagă.
- (v.refl.) a cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva
- Te rog (sau rogu-te) (frumos) = formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil
- A-și ruga moartea = a-și dori moartea
- A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva)
- A ruga cu cerul și cu pământul = a se ruga cu o stăruință deosebită
- Mă rog = formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori "dacă vrei, cum vrei"
- Mă rog matale = te rog cu multă insistență
Traduceri
a solicita printr-o adresare politicoasă sau umilă
|
|
a face o rugăciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu
|
|
Etimologie
Din ruga.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ruga.
Etimologie
Din rugă.
Pronunție
Substantiv
- forma de singular articulat pentru rugă.
Referințe
(sardu)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)