ruga
Vezi și : rugă, ruĝa |
română
Etimologie
Din latină rogare.
Pronunție
- AFI: /ruˈga/
Verb
Conjugarea verbului (se) ruga | |
Infinitiv | a (se) ruga |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) rog |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) roage |
Participiu | rugat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o 3favoare etc.
- L-a rugat să-i facă un serviciu.
- a pofti, a invita.
- Îl roagă să intre.
- (v.refl.) (în practicile religioase) a face o rugăciune, a invoca divinitatea.
- Toată ziua se roagă.
- (v.refl.) a cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva
- Te rog (sau rogu-te) (frumos) = formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil
- A-și ruga moartea = a-și dori moartea
- A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva)
- A ruga cu cerul și cu pământul = a se ruga cu o stăruință deosebită
- Mă rog = formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori "dacă vrei, cum vrei"
- Mă rog matale = te rog cu multă insistență
Traduceri
a solicita printr-o adresare politicoasă sau umilă
|
|
a face o rugăciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu
|
|
Etimologie
Din ruga.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ruga.
Etimologie
Din rugă.
Pronunție
- AFI: /ˈru.ga/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru rugă.
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină rūga.
Pronunție
- AFI: /ˈruga/
Substantiv
ruga f., rughe pl.
- rid, zbârcitură, cută
- (fig., rar) defect
Sinonime
- 2: difetto
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
portugheză
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ruga f., rugas pl.
sardă
(sardu)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ruga f.