română

Etimologie

Din a săgeta + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /sə.ʤe.tə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
săgetătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ săgetătură săgetături
Articulat săgetătura săgetăturile
Genitiv-Dativ săgetăturii săgetăturilor
Vocativ săgetătură săgetăturilor
  1. tragere cu arcul; săgetare.
  2. lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată.
  3. (fig.) durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi.
  4. (pop.) nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas măsele etc.
  5. (pop.) congestie cerebrală.


Traduceri

Referințe