sancțiune
română
Etimologie
Din franceză sanction < latină sanctio, sanctionis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sancțiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sancțiune | sancțiuni |
| Articulat | sancțiunea | sancțiunile |
| Genitiv-Dativ | sancțiunii | sancțiunilor |
| Vocativ | sancțiune | sancțiunilor |
- aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie; (p.ext.) confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanță superioară celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate.
- (p.gener.) aprobare, confirmare; consfințire.
- pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispozițiile ei; (p.gener.) pedeapsă.
- (în dreptul internațional) sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online