Variante

Etimologie

Din franceză satisfaction < latină satisfactio, -onis.

Pronunție

  • AFI: /sa.tis'fak.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
satisfacție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ satisfacție satisfacții
Articulat satisfacția satisfacțiile
Genitiv-Dativ satisfacției satisfacțiilor
Vocativ ' '
  1. sentiment de mulțumire, de plăcere.
  2. ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut.
    Am cel puțin satisfacția că...
  3. act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel


Traduceri

Referințe