scânteie
română
Variante
Etimologie
Din latină *scantillia (= scintilla).
Pronunție
- AFI: /skɨnˈte.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului scânteie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scânteie | scântei |
| Articulat | scânteia | scânteile |
| Genitiv-Dativ | scânteii | scânteilor |
| Vocativ | scânteie | scânteilor |
- particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede.
- (p.ext.) lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire.
- (fig.) fapt în aparență neînsemnat care declanșează o acțiune, un sentiment etc.
- (fig.) părticică neînsemnată din ceva; fărâmă, pic.
- O scânteie de talent.
Cuvinte derivate
Expresii
- A i se face (cuiva) scântei (pe dinaintea ochilor), = se zice când cineva primește o lovitură puternică (și are senzația că vede scântei)
- A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scânteia.
Pronunție
- AFI: /skɨn.teˈje/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scânteia.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online