schimnic
română
Etimologie
Din schimă. Confer slavă skimĩnikŭ.
Pronunție
- AFI: /'skim.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului schimnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | schimnic | schimnici |
| Articulat | schimnicul | schimnicii |
| Genitiv-Dativ | schimnicului | schimnicilor |
| Vocativ | ' | ' |
- călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet.
Traduceri
Traduceri