scoborî

Vezi și : scobori

română

Din prefixul s- + verbul a coborî.

Conjugarea verbului scoborî
Infinitiv	a scoborî
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scobor
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scoboare
Participiu	scoborât
Conjugare	IV

(v.intranz., refl. și tranz.) (pop.) a (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul; a coborî.
(v.intranz., refl. și tranz.) a se deplasa, a merge în jos pe un loc înclinat.
(v.intranz.) a zbura spre pământ, în jos.
(v.intranz.) (despre soare, lună) a apune.
(v.tranz.) a schimba înălțimea glasului pentru a trece la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas scăzut; a coborî.
(v.refl.) (fig.) a se înjosi, a se degrada, a se coborî.

Din scoborî.