scorbut

română

Etimologie

Din latină scorbutus.

Pronunție

• AFI: /skor'but/

Substantiv

Declinarea substantivului scorbut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scorbut	scorbuturi
Articulat	scorbutul	scorbuturile
Genitiv-Dativ	scorbutului	scorbuturilor
Vocativ	'	'

1. boală cauzată de lipsa vitaminei c, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor și căderea dinților.

Traduceri

Traduceri