scorbut
română
Etimologie
Din latină scorbutus.
Pronunție
- AFI: /skor'but/
Substantiv
| Declinarea substantivului scorbut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scorbut | scorbuturi |
| Articulat | scorbutul | scorbuturile |
| Genitiv-Dativ | scorbutului | scorbuturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- boală cauzată de lipsa vitaminei c, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor și căderea dinților.
Traduceri
Traduceri