scurtcircuit
română
Etimologie
Din scurt + circuit (după franceză court-circuit).
Pronunție
- AFI: /skur.tʧir.ku'it/
Substantiv
| Declinarea substantivului scurtcircuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scurtcircuit | scurtcircuite |
| Articulat | scurtcircuitul | scurtcircuitele |
| Genitiv-Dativ | scurtcircuitului | scurtcircuitelor |
| Vocativ | scurtcircuitule | scurtcircuitelor |
- legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică.
- fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau o instalație prin stabilirea unui scurtcircuit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online