secătuire

română

Etimologie

Din secătui.

Pronunție

• AFI: /se.kə.tu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului secătuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	secătuire	secătuiri
Articulat	secătuirea	secătuirile
Genitiv-Dativ	secătuirii	secătuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a secătui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri