semantem

română

Etimologie

Din franceză sémanteme.

Pronunție

• AFI: /se.man'tem/

Substantiv

Declinarea substantivului semantem
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	semantem	semanteme
Articulat	semantemul	semantemele
Genitiv-Dativ	semantemului	semantemelor
Vocativ	'	'

1. parte de cuvânt considerată ca purtătoare a sensului lexical.

Traduceri

Traduceri